Pe Dragoș Bucur îl știu, la fel ca mulți dintre voi, probabil, de la televizor. Îmi inspiră neutralitate, bunătate, calm. Un om bun, implicat. Până o dă pe asta:
Nu mă înțelegeți greșit, asta nu anulează binele făcut în trecut, dar în același timp, pentru mine cel puțin, treaba asta e greu de digerat.
Îți dă efectiv impresia că a micționat cu boltă pe toate eforturile pe care le-am făcut noi, toți cei care în ultima vreme am încercat să ne protejăm pe noi și în special pe cei mai vulnerabili din jurul nostru. Și pe faptul că au murit vreo 20.000 de oameni. Acum, mi se pare că totul s-a redus la un discurs demn de Șoșoacă & Co. Și atât.
La o zi după ce internetul s-a umplut cu știri despre declarația stimabilului toată lumea aștepta o replică. Care a venit:
Și mi se pare cel puțin ironic. Poate nu asta a vrut să transmită autorul, dar explică asta cu valorile celor care nu au supraviețuit îmbolnăvirii cu Covid-19. Tu ai avut noroc, se pare, ai și niște anticorpi și te cam doare la banană deocamdată.
Explică-le asta cu libertatea de exprimare celor aproape 20.000 de oameni care nu te mai pot înjura. Că niște mii de oameni nehotărâți, care te văd ca un model probabil vor renunța la mască și vaccin, că așa a zis Dragoș Bucur. Apoi, dacă niște nefericiți mor că l-au ascultat pe Dragoș Bucur sunt curios cât de tare lovește asta în plexul de fier al valorilor.
Îngrădirea libertății de exprimare nu înseamnă să primești niște feedback la inepțiile pe care le debitezi fără să gândești. Atât timp cât fiecare dintre noi poate fi pus la zid pentru niște c**aturi pe care le scrie pe net eu zic că este încă, ok.